Ani de liceu

Înveţi la şcoala, încă din clasele primare, că orice compunere are introducere, cuprins şi încheiere. Mai târziu descoperi că aceleaşi reguli se aplică şi în viaţă. Început, cuprins şi încheiere. O etapă e mai dificilă decât alta, în funcţie de fiecare dintre noi, în funcţie de evenimentele prin care trecem.

Începutul e mereu mai sensibil. Această etapă o trăim şi noi acum, o dată ce reîntoarcerea în băncile care ne-au aşteptat nerăbdătoare de-alungul întregii vacanţe.

A început un nou an şcolar. Un an căruia îi urmează bucuriile, tristeţile precum şi emoţiile, eşecurile şi câştigurile. Unii dintre noi, abia prinşi în cercul experienţei de licean şi aliniaţi frumos în bănci, suntem numiţi boboci, iar alţii, se află deja în dreptul ultimei etape a acestei experienţe care ne formează ca oameni şi de care ne vom aminti mereu.

Fiecare început e diferit şi mereu la fel. Suntem cuprinşi de nostalgie şi pornim cu mult avânt pe noul drum, de cele mai multe ori plin de obstacole.

Pentru acei care au lasat în urmă anii copilăriei şi au intrat pe drumul numit „adolescenţă”, care corespunde anilor de liceu, le-aş oferi un sfat, să trăiască fiecare experienţă, bună sau mai puţin bună, cu aceeaşi intensitate, fiindcă fiecare etapă a adolescenţei are frumuseţea ei, nici una nu seamănă cu celelalte şi are particularităţile ei. Ideal e să ştii să iei ce e mai bun din fiecare etapă.

Inevitabil îmi răsună în minte la fiecare început de an şcolar, nostalgica melodie „Ani de liceu…„. Un singur vers exprimă însă esenţa experienţei de licean, „Enigmatica prefaţă la romanul ce e doar al meu„.

Liceul nu e decât prefaţa esperienţelor pe care le vom adăuga pe parcurs…

Un an şcolar plin de succese…

Tărîţă Laura, cl. a XII-a Filologie 1