Mama… fiinţa cea mai dragă care dă viaţă, cea care iubeşte necondiţionat, care rabdă chinuri pentru ca cei pe care îi creşte să îşi amintească de ea la bătrâneţe, să o ajute şi ei la rândul lor.
Din prima clipă în care deschidem ochii o iubim! O iubim în primul rând pentru că suntem rodul pântecelui ei. Timp de nouă luni am fost trup şi suflet, iar mai apoi ne-a dat rădăcini puternice, o educaţie aleasă şi aripi să zburăm spre propria noastră identitate, să devenim ceea ce suntem astăzi… adică oameni de succes cu demnitate şi mai ales, cu respect pentru familie.
În Corinteni I:13 se spune că ”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,” … cine oare exemplifică cel mai bine această superbă definiţie a dragostei decât cea care înfruntă greutăţile vieţii doar pentru ca noi să ne realizăm în viaţă?
Un înţelept al zilelor noastre spunea: ”Mama mea… vocea ta cântă fără încetare în sufletul meu, despre alinare, fericire şi viata. Poate că uneori uit cuvintele, dar îmi amintesc întotdeauna melodia.” Câtă dreptate este în aceste cugetări. Cine altcineva îşi ascultă pruncul gângurind în orice clipă a vieţii dacă nu mama? Cine îi cântă şi îndrumă paşii, îi mângâie chipul înlăcrimat şi îl ridică la greu? Nu prietenii îţi sunt mereu alături ci mama…
Tocmai pentru a aduce mulţumire celor care ne sunt dragi, celor mai preţioase cadouri ale vieţii, am luat parte la un proiect coordonat de Catedrala Ortodoxă Mediaş în colaborare cu tinerii Liceului ”Axente Sever”. Am dorit ca de 8 martie, cu ocazia zilei tuturor mamelor, să le aducem zâmbetul pe buze şi să le mulţumim din inimă pentru toate câte au făcut pentru noi! Să le mulţumim că ne iubesc, ca ne protejează şi se roagă veşnic pentru sufletele noastre!
Boar Denisa
Clasa a XII-a Filologie
Un Comentariu